promisiunea

ghemuita pe o pernuta cu un maimutoi vechi in palmele rosii si ude stau langa brad.bradul mut,fara de viata cu niste beculete aiurite ce lumineaza lenese.catelul se tot invarte pe langa mine nestiind ce e cu mine.nici eu nu stiu.daca ar fi chiar sa va explic ar fi greu.sunt prinsa intre multe conceptii si ideii,teorii,actiunii scornite de personalitatea mea multipla si bolnava in lipsa unei adevarate preocupatii menite sa-l tina departe de gandurile astea fara 'point' si fara 'reason'.mi-am creat mai multe lumi.unele vesele altele nu.in fiecare lume inexistenta decat in mine sunt personaje diferite,ciudate si fictive rezultat a maturitatii asa-zise create de confuzia permanenta ce ma induce la crearea unor greseli.am oamenii buni langa mine,care poate ma iubesc.dar problema este ca ei iubesc ce vad la exterior nu si monstru ciudat si prost din mine.
uneori ma visez departe.intr-un prezent fara minciuni in care eu multumesc pe toata lumea,sunt prietena perfecta,iubita ideala,copilul dorit,nepoata grijulie si iubitoare,eleva silitoare si scipitoare,sora geniala si de gasca.am ales aceste adjective pentru ca asta mi-as dori.sunt lucruri care imi strapund creierul cu o viteza remarcabila.lucruri supreme ce ar garanta un viitor prosper pentru o fiinta de nivel mediocru cu sclipiri rare dar benefice pentru oamenii din jur si pentru fiinta in persoana.
bradul asta din plastic m-a sustinut pe muteste oferindu-mi sclipiri de stelute mici si inghesuite si "glas" fals si spart de colind.
totul se va schimba incepand cu ora 00.01 din ziua de 1.01.2010.jur pe pietricelele din apa marii negre,pe steaua de langa luna,pe broscuta din piscina mea si pe` ziua in care am primit in grija un suflet mic si amarat de canish toy.
o sa se schimbe totul.

Statea pe prispa casutei mici si primitoare de la malul marii si sorbea din tigara ieftina.ea fuma pall mall slims,dar la buticul amarat de langa plaja”doua steaguri”numai atat aveau. era singurul deschis la ora doua in noapte.noapte care a pus-o pe ganduri.tigara e de décor.gandurile ei zoara departe.

Marea plescaie usor,sunet care i-a intrat in suflet,in nasul mic si rosu,in urechile finute,in degetele lungi si subtiri.luna e sus pe cer.e a ei.a facut ea un pact cu luna..din toate persoanele de pe pamant luna a ales-o pe ea.ea acea fata speciala,delicata si buna la suflet ce statea in casa de un roz bombon de pe plaja pustie.

Trage cu o privire cercetatoare peisajul in sufletul ei si ii soarbe essenta pura.stie fiecare particica din el.stie marea,stie vantul,stie nisipul,stie salcia din spatele casei,stie scaunelul vechi din fata casei pe care sta si picteaza.

O fiinta pura,superba,onesta si dragalasa,a carei zambet te faci s-o indragesti si s-o pui aproape de inima ta.e maruntica,tacuta dar plina de energie.

Pisica ei de un alb incredibil da usor tarcoale pe langa picioarele ei,semn ca ii este foame.grijulie din fire,lasa tigara pe prispa si intra in bucataria frumos organizata si I pune”puiului”ei manacarica.apoi,cu o figura obosita se indreapta catre tigara asezandu-se din nou pe prispa.se tot gandeste la acel baiat de l-a vazut azi.parea lipsit de griji,avea un chip bland si imbatranit,nu avea cum sa aiba mai mult de 30 de ani.era frumos.era special.ochii ei mici l-au remarcat imediat.dar n-a avut ocazia sa ii intalneasca privirea deoarece ajunsese la casa sa-si plateasca cumparaturile(de unde uitase din cauza lui sa-si cumpere tigari).

Spera sa-l mai vada ,sa ii vada ochii frumosi si veseli.sa aiba ocazia sa-i vorbeasca,sa-l sarute,sa-l gadile,sa-i spun te iubesc,sa faca dragoste cu el,sa stea impreuna pe prispa si ea sa fumeze jucandu-se in parul lui.

Tigara s-a terminat si acum capul mic ii cade usor sprijinandu-se de piciorul mesei.ochii se inchid si ea cade intr-o visare dulce.

Ea e amelie.

dorinta

degeaba stau cu buzele arse pe marginea canii de cafea.nu o sa se repare greseala.va ramane.ma va apasa zilnic pe pieptul mic si timorat.va pluti ca o ceata invizibila deasupra fiintei mele.as vrea sa se intample ceva,sa vina cineva,o entitate ciudata cu sapte capete,patru picioare,si 20 de ochii si sa-mi zica ca am dreptul la o dorinta.o dorinta...as vrea sa ma intorc in timp.s-o iau de la inceput.sa nu fac greseli,sa nu mint,sa nu exagerez,sa nu zic cuvinte prea mari pentru situatia respectiva.as vrea sa ii fi facut pe parintii mei sa aiba incredere deplina in mine,sa nu ii fi mintit vreodata,sa nu ii firanesc.imi doresc tot felul de tampenii.

nu te-ai plictisit?

visuri.sperante.temeri.zambete.bucurii.iubire.tristete.lacrimi.priviri jucause.gesturi copilaresti.glume proaste.greseli.invidie.gelozie.curaj.pe toate si multe altele le bag in bagajelul mic si mov.plec.m-am inarmat cu ce am,cu tot ce am strans pana acum si plec la drum.nu stiu unde duce.daca duce intr-un loc bun sau rau.nu stiu daca fac bine daca plec si las totul in urma.dar pana la urma ce las?las ceva important?ceva fara de care nu as putea respira?fara de care nu as putea trai?nu stiu.inca nu am gasit raspunsul.sper ca pe drum sa descopar asta.sper sa fiu la inceputul drumului ca sa ma pot intoarce si sa epuizez acel lucru important.nu stiu ce intampla cu mine,cu tot.vreau sa inlocuiesc ce e acum cu ceva...nu stiu.diferit.vreau altceva.sau e mai bine sa stai cu ce te-ai obisnuit.

migdale.

toate lucrurile au inceput sa se schimbe.simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.parca traiesc intr-o mandarina.totul e dulce si frumos si portocaliu,si cineva vine si incepe sa o decojeasca.lumina soarelui ma izbeste si ma orbeste.dupa ce imi revin nimic nu mai e la fel.chiar asa?s-a schimbat totul atat de repede?numai greseli.repara-le mandarina mea iubita.caci tu mi-ai fost cocon pana acum.tu mi-ai oferit tot ce am avut nevoie si acum am ramas fara tot.o dulce mandarina fa ceva.impleteste usor cu bunatatea ta coconul si nu ma uita.pune-ma usor inaintru.

m-am schimbat.inainte daca nu aveam ce-mi doream,ma luptam cu balauri si dragoni si obtineam,acum cum nu-mi iese ceva ma inchid in mine,plang si spun cat de fraiera sunt.parca mi-am pierdut setea de glorie.simt cum lenea imi intra in vene,in muschi,in creier,in inima,in tot.simt ca devin ceva.nu stiu ce dar oricum nu e de bine.televizor,calculator,mancat,cacat,baut,facut.nu stiu,seman cu un robot.rutina,blah-blahuri si etc-uri.inainte eram vioaie nu stateam locului si acum tot ce vreau e sa stau.vreau televizor desi sunt constienta ca nu o sa fie nimic interesant.un alt film pe hbo pe care l-am mai vazut acum 2 saptamani,un documentar"how it's made",melodii michael jackson,episoade hannah montana pe care le-am vazut de 20 de ori,dar tot ma uit.

ceva se schimba in mine si nu pot opri procesul.sentimente de neputinta,suparare,dragoste,amuzament,scarba,nervi se imbarliga in creierul meu formand o ceata densa din care saraca si sfrijita mea materie cenusie nu mai poate iesi.

poti sa ma faci sa zambesc?
sa radiez pana in degetele de la picioare?
sa visez struti alergand in desert?
sa ma simt ravasita?implinita?
sa fredonez melodia noastra inainte de culcare?
sa adorm intr-un camp de maci?
imi doresc sa-ti simt ciudatul si indraznetul miros gadalindu-mi trupul gol.vreau sa danzes cu murmurul inimii tale.sa ma las invaluita de bratele masculine.sa stii cum sa ma conduci.sa ma lasi sa savurez tot.

haide vrei?

vrei sa ma faci sa rad?
stramba-te.
vrei sa ma surprinzi?
ia-mi o bicicleta.
vrei sa ma amuzi?
impiedica-te.
vrei sa ma intristezi?
arata-mi un catelus bolnav.
vrei sa ma ametesti?
saruta-ma.
vrei sa ma enervezi?
ia-mi lucruri si tine-le la inaltime ca sa nu le pot ajunge.
vrei....?

la o cana de cafea pe luna

usor rezemata pe fasia de luna de un alb ciudat,incep sa ma uit in jurul meu.atatea puncte stralucitoare,planete si da,dragul meu pamant.ma uit si vad parca o imagine obisnuita cu pamantul din sptiu.stramb din nas ca o fitoasa si spun:am mai vazut asta.
dar nu e adevarat.e ceva sclipitor,neimaginat,fantastic,jucaus.
imbracata in pijamalele roz,cu esarfa gri,papucei mov cu puf si parul prins intr-o coada lejera sorb din cana alba,simpla,cafea.cafea usor amara cu un strop de lapte si 2 pliculete de zahar.ahhh, preferata mea.cu prima inghititura m-am relaxat si acum stau ca intr-un caiac.e racoare,iar luna e calda.ciudata combinatie.ma cuibaresc usor in inima lunii neimblanzite.cine ar fi crezut ca eu,o fiinta simpla as putea ajunge sa-mi beau cafeaua de dimineata pe luna cu o priveliste bizara?
ma gandesc la multe lucruri,si incep sa ma joc absenta cu lingurita in cana.dupa ce ies din transa acaparanta a gandurilor observ ca mai am decat 2 guri de cafea..fara sa-mi dau seama,iarasi prinsa in incolacitul ghem al ideilor,beau si restul cafelei.in urmatoarea clipa are loc ceva ciudat.totul se invarte ca intr-o tornada de proportii malefice.totul se pierde.parca trupul se evepora usor tras de aspiratorul galaxiei.
ma trezesc cu nasul lipit de geam si cu aburul iesind din cana plina.of course de cafea.am visat,uitandu-ma la firul de luna de pe cerul acum albastru.e superb totusi,chiar daca intra in conflict cu maretia soarelui.
hai la o cafea pe luna,vii?

hai cu mine.

+lasa dracu tigara aia jos.ma enervezi.e a nu stiu cata.
+nu,nu ma pot calma.
+ahhhh.cati draci imi faci.
(vazand lacrimi in ochii sotului ei se calmeaza putin.)
+o sa se face bine iubitule.o sa vezi.
+da cu jumatate de cap spart sa vezi tu acum victor-robot pe aici.
+nu cred,sunt prea multi doctori atat de buni aici.o sa fie din nou victor ala pe care il stim noi.
+....
+hai la barul ala la care am mai fost cu mircea.bem o bere si apoi revenim.e ok?
+NU.
+inainte sa spui un nu vehement gandeste-te si la mine putin.de 28 de ore stau treaza si am grija de tine. da o sa zici ca:daca o fac din datorie,sa ma duc acasa.stii bine ca mi-e frica sa nu patesti ceva si vreau sa fiu alaturi de tine,stiu ce inseamna victor pentru tine.si eu tin la victor,dar acum avem mainile legate;nu mai putem sa facem nimic decat sa asteptam.
+ai dreptate iubito.iarta-ma.si eu sunt obosit.apreciez ce faci.


acum doi straini se tin de mana si inatinteaza pe culoarul sinistru de la spitalul din cartier.un te iubesc se aude in final inainte ca usile sa se deschida.



(doctorul mihai este rugat sa vina la camera de garda)

totul s-a facut rosu.sange.frumoasa rochie alba a fost decorata neintentionat cu mici picaturi de sange.sfasiata de durere,ingenuncheata langa pantofii albi,simpli.plange.nu se poate opri.cu inelul de logodna rupt in palma sta pe covor si incearca sa isi dea seama de ce s-a intamplat.plauzibil ar suna ca un ucigas platit intra in camera in care se schimba inainte de nunta si vine,se repede la sotul ei si-l omoara chiar in momentul in care ii prindea acul bunicii lui in parul ei blond.dar povestea nu e asa.




singurele cuvinte pe care le tot repeta uitandu-se la rochie erau:un monstru-n alb.

It's all began with Charleston.

intr-un resturant de pe strada nr.4. un nor de fum,ce s-a impregnat in retina tuturor,domneste asupra oamenilor de la mese si a chelnerilor grabiti.


totul in pasi de charleston.sunetul sec al metalului pe gresie sparge linistea.muzica intra usor in tine.te trezesti dand din picior,apoi dansand pe bune.parca cu miscarile invatate.miscari neintelese.aiurite.un baietandru tot da ritmul melodiei cu o lingura in farfurie.incet totii au inceput sa danseze.


acum toata lumea transpira si se indragosteste de liberatatea sunetului nebun.haine aruncate,imitatii de perle pe toata podeaua,miros de parfum channel nr.5,ace de par,pantofii,trabucuri,cocktailuri varsate
nimeni nu are in plan sa deschida usa restaurantului pentru a nu se risipi magia charlestonului.dar intr-un final topaiala a luat sfarsit. o melodie usoara de jazz ia locul melodie hipnotizante.toata lumea e acum putin lesinata pe scaune cu un pahar de martini cu 2 cuburi de gheata si cu o felie de lamaie pe margine si cu un ranjet satisfacut.

o singura femeie radiaza cu adevarat.o superba si supla fiinta cu ochii albastri si par blond ca nisipul plajei.cu o rochie rosie,mulata,cu pantofii mai mult decat perfectii,zambeste ademenitor sugerand inca o runda.parca muzica face totul.o noua melodie incepe si fara cuvinte totii se nepustesc pe ring.muzica a facut o frumoasa si "tacuta" invitatie la dans nebun.


vii la un charleston brunetule?

give it a listen:

Parov Stelar - Charleston Butterfly

vreau si nu vreau.
simt si nu simt.
gandesc si nu gandesc.
ignor si observ.
te iubesc si nu te iubesc.
te vreau si nu te vreau.
esti nimic si esti totul.
esti un cacat si esti un curcubeu.
esti un diavol si esti un inger.
esti badaran si esti atent.
esti pervers si esti timid.
esti tu si esti nimeni.

sunt confuza.totul e aiurea si parca futut in cur de prea multe ori.parca as vrea.sau poate nu.de ce?pentru ce?cu cine?cand?cu ce scop?


imposibil.
nu glumesc.
nu cred.
si ma rog ce te intereseaza pe tine?
ce tastezi acolo?
nimic din ce te priveste ,boule.
nu fi suparata.
(vine si ma saruta dulce si apasat)
nu te iert.
de ce?
nu m-ai iubit indeajuns.
nu fi rea.
adica??eu sunt rea?
da.
frate pana la urma tu esti cel ce nu crede si ia totul in ras.
dar asta nu conteaza.
ba da,pentru mine conteaza.tot ce faci,spui,fara nepasare ma raneste.uneori ma izbesc de indiferenta ta ca de un zid.ma doare.ma enervezi.imi vine sa-ti rup capul.imi vine sa ahhhhh.(plang,cu mainile inclestate-n par)dar tot tu esti cel ce imi coloreaza ziua.cel care daca imi zambeste imi da aripi.nu intelegi.sunt confuza.te iubesc.dar ma distrugi.nu stiu cum faci asta,dar o faci.tu nu....(acum cu lacrimile uscate si muscandu-mi buza,spun)nu ma iubesti.tu nu tii la mine.de mult ai incetat sa iti mai folosesti inima.imi pare rau,nu mai pot face asta.



baiatul care pana acum 2 minute ma persifla,acum sta pe ganduri.se uita pe fereastra fara expresie.ce amuzant arata el singur in patul ala mare cu baldachin.(eu l-am vrut.era la reducere si imi placea.dar el a considerat o mare risipa de bani sa dai 25 de milioane pe un pat.el spune ca nu trebuie nush ce pat ca sa faci dragoste sau sa dormi.).fara sa spuna un cuvant,vine spre biroul alb,ia inelul din argint de pe degetul mare si-l pune pe birou.stiind ce inseamna incep sa plang ca un copil.


imi ia usor palmele;le saruta,apoi imi cuprinde fata plansa cu mainile tremurande si spune:nu ma meriti fiinta mica.

apoi ii vad ochii.au ceva de nedeslusit in ei.ceva ce ma sperie.nu stiam.nu vroiam.de ce?
il privesc cum iese din camera si inchide usa atent.


ma pun ghemuit pe covor si plang.ultimele raze ale soarelui imi acopera trupul indurerat.


cu asta s-a sfarsit.
te iubesc.

chpul alb si straniu,inexpresiv priveste pierdut in oglinda.ochii sclipitori dau de gol o idee jucausa de a sari de acolo,de a se demachia si de a renunta la rolul stupid si de neinteles pe care-l juca.
chipul,chipul acela micut,cu niste ochii negri vii in ea,cu niste buze mici strambe si carnoase,cu sprancene stufoase.acest chip.acum,uitandu-se la ea,la mica faptura cu chipul timorat si alb ca al unei stafii,incearca sa ia o decizie.ce aveam sa aleg?necunoscutul sau piesa?cu o miscare rapida de genul:hai s-o facem pana nu ma vede cineva,pune cu grija demachiant pe discul de bumbac.dupa doua minute chipul era roz.asa cum trebuia sa fie.am sters toata durerea,toate gandurile sumbre.absolut tot.inafara de dragoste.apoi apuc usor rujul ieftin si ma dau.simt furnicatur in varfuri degetelor de la picioare.si in maini.si in nas.si in urechi.incet euforia,fericirea incepe sa intre in trupul cu dorinta de necunoscut.

ia-mi un ruj rosu.

cu privirea pierduta pe geam

ma abtin.nu vreau sa plang.
cu un cot pe calorifer.
cu buzele crapate si arse.
cu camasa cu maneca scurta.
cu gust pe eugenie pe limba.
cu creionul albastru.
cu sentimentul amar de neputinta.
cu privirea incetosata.
cu somnul dulce-n minte.





am adormit.
ochii lenesi se deschid.rasete se tot aud si glasuri subtiri si feminine.totul e parca in ceata
sunt...sunt pe o banca.nu-mi simt degetle,picioarele,nasul.e prea frig.e iarna cu miros de umezeala.ma simt goala.straniu.acum un sfert de ora eram in ora de engleza motaind pe caloriferul fierbinte.acum nu stiu unde sunt.m-am trezit inghetata si pustie pe o banca,langa un lac,cu 2 persoane langa mine.nu stiu cine sunt,nu vad clar.incerc sa ma dezmeticesc,dar imaginea sa schimba cu o viteza uluitoare.acum sunt pe iarba,ce miros si ce moale e.o pot simti cu mana acum calda.am o acadea in cealalta mana jucandu-ma cu ea pe cer.glasul de la banca aceea se aude din nou.nu stiu cine e.nu stiu ce se intampla.nici nu apuc sa mijesc ochii ca imaginea se schimba din nou.acum ma aflu intr-un parc.simt miros de tigara.voci diverse,pocnitul baloanelor.




de aporximativ 200 de ori se intampla asa.diversi oameni,sentimente,senzatii,peisaje,actiuni.nu stiu cu ce scop ma aflu aici.de ce vad si simt toate astea.toate fragmentele astea din viata cuiva.eu oricum nu stiu cine sunt.nu am nicio amintire.sunt nimeni.



la un moment dat ma simt epuziata.am vazut,simtit prea multe lucruri.









se aude un clincet si ma trezesc usor speriata.ma aflu in clasa.cu capul pe calorifer.



am visat.sau nu stiu ce a fost asta.parca as fi fost altcineva.un strain.un strain care privea toate amintirile mele.totii oameni dragi.dar eu nu i-am recunoscut.ma simt calma acum.toate amintirile dulci si mult iubite sunt in siguranta in inima mea.stiu cine sunt.sunt ana maria.

ma gandesc ca o sa-mi fi dor.o sa-mi fie dor de tot
de rasul frenetic din clasa cu totii prieteni mei speciali
de cautatul cheilor in fata blocului dupa o zi luuuunga de scoala
de prima dragoste
de minciuni
de lacrimi
ce ganduri stupide
de gelozia ce am avut-o in mine
de tine
de conflicte
de statul in bloc
de mancatul de seminte la stomasan
de imbratisarile de la etajul doi
de hormoni stupizi ce-mi dictau miscarile si vorbele
de mustruiala profesorilor
de impartasirea secretelor mele mamei
de replica:la pamant
de cantecul stupid a lui mei cu paru' de pe ochii...
de cele doua zile din herastrau in care am facut tot tacamul
de balaceala in bazinul cu broscuta moarta
de cazatura lui vlad in cap
de ora sau orele din parculetul de la cimitir
de sentimentul stupid de frica
de aruncatul ghizdanului pe dulapul de la intrare
de obisnuitul gest de a-mi dragani cainele
de cearta cu mama
de bataile cu alex
de vorbitul pe mess
de facutul temelor
de fitele mele actuale(am o alta pereptie aspura fitelor)
de datul mare
de sentimentul de bucurie atunci cand iti iei ceva noua care neaparat trebuie impartasit cu prietenele
de vorbitul la telefon cu stiks
de iesitul cu mei si teo si loala uneori
de glumele proaste
de fazele cu :jesus,omg,wtf etc.
de momentele speciale cu stiks in care ori cantam ori plangem ori facem ceva ce nu uitam
de ziua in care am aruncat bratari in lacul iore
de comportamentul stupid
de asa-zisa maturitate
de cautatul telefonului in ora
de jocul lapte gros
de orele de cor
de concursul de la viteazu'
de mometul in care eram la viteazu' si am aflat ca am luat 10 in teza la romana
de gandurile cretine
de dispertul ce-l aveam pentru mine
de melodiile pe care le ascultam cu mandrie
de gustul la imbracaminte
de scrisul analfabetic pe mess
de nerabdare
de prima mea nota de 3
de upgradurile la calculator aratate de alex
de emotii
de cartile care mi-au intrat in suflet
de ioana si diana,cele doua prietene nebune de la liceul viteazu'
de jocurile de pe crunch
de declinarile la latina care ma seaca
de discutile prea tari cu tata
de cosuletul meu cu de toate
de cercei mei foarte multi
de ziua lui sebi(a doua)
de discutile despre orice din ora de dirigentie in cadrul grupului"the most true":))
de privirile pline de subinteles
de melodia a thousand miles
de conflictul cu iulia
de poreclele mele:gogosica,kitzz,strw
de numele absolut cretine de la hi5(de la inceputuri)
de tentativa de a fuma
de mersul din vara prin baruri si puburi
de prietenii total true a ioanei
de prietenii mei in pricipal
o sa-mi fie dor.





sunt mult,mult,mult mai multe lucruri de care o sa-mi fie dor.dar astea-s doar cateva care mi-au trecut prin cap

micul oliver

rotunda,mica si uitata pe tava din sufragerie.micuta portocala.langa ea sunt si mere si banane.dar de fiecare data cand decid sa mananc o fructa aleg altceva inafara de ea.ea sta acolo singura,retrasa si asteapta.asteapta sa vin s-o iau in palma.s-o gadil usor incecand s-o deschid fara a o taia cu cutitul.asteapta ca sa fie muscata,ca buzele sa se atinga usor de pieliata usor amara.aseapta ca sucul ei sa dansze cu papilele mele gustative.cu visurile astea in minte reuseste sa treaca peste zi.intr-un coltisor ei de inima de portocala stie ca s-ar putea sa fie aruncata.ca are sa fie luata cu indifirenta in palma si dusa la cosul de gunoi.aruncata fara mila langa alte resturi.stie posibila cauza.ca s-ar putea ca mantia ei de un portocaliu prea viu sa se inegreasca usor.ii pare rau ca trebuie sa imbatraneasca asa repede.ca s-ar putea sa nu apuce sa faca ceva cu viata ei.isi aminteste zilele cand de abia se inascuse.zile cu soare intr-un copacel alaturi de familie,prieteni.isi aduce aminte de micutul paul din copacul de alaturi.vorbeau in fiecare zi de visele lor.toata ziua stateau atarnati de crenguta tanara si asteptau momentul maturitatii ca sa mearga si sa isi indeplineasca visul mult discutat.


asta este povestea ei.mi-a spus-o usor printre stropi si "carnita" de portocala.pana la urma am ales-o cu gandul pueril in cap ca acea portocala ar putea avea si o minte proprie si sentimente.

odata cu intreruperea muzicii am simtit ceva ciudat.simteam sa tocmai m-am trezit.pana acum am visat...am visat mult.acum parca doare sa las castile jos si sa las melodia de yann tiersen de o perfectiune rara sa se piarda in linistea morbida a apartamentului vechi.nu,nu vreau.asta ar insemna sa revin la golul imens din stomac,la holbatul pe fereastra in speranta faptului ca voi putea sa schimb ceva din involburarea cretina din inima mea.

cu stomacul facut praf,cu muzica sedanta intiparita si prezenta in creierul deteriorat m-am lasat cu tot cu scaun pe spate.tot inchid ochii.nu vreau sa mai vad camera asta.nu vreau sa mai vad calculatorul.vreau sa fiu pe un deal,sa fie soare,sa stau si sa ma las iubita de soare,de iarba,de vant.sa las sa se nutreasca,sa se inasca sentimente de dragoste,de fericire in mine.sa fiu atenta sa nu pierd acele sentimente.sa ma tavalesc.sa las durerea sa se piarda in jocul firelor de iarba.sa lasa ploaia sa se joace cu trupul meu.sa-mi dea inapoi toate lacrimile.sa las o mana imaginara de pianist sa ma atinga.sa-mi atinga fruntea,buzele,sanii,burta,coapsele ca si cum ar fi niste clape albe,fara viata.sa aiba mainile reci si sa tresar la fiecare atingere glaciala.si apoi,dupa toate sentimentele astea ciudate si confuze,sa se schimbe peisajul.sa fiu lasata pe un munte,cu multa zapada.sa dorm.in somnul adanc si sumbru al mortii.sa am pe mine decat ceata fumurie a mortii.sa dorm netulburata.si sa las anotimpurile sa treaca peste mine.si sa devin una cu muntele.sa nu stie nimeni nimic.decat entitatea mea mostroasa,soarele,vantul,ploaia,si iarba sa stie.


un secret dus in mormant.secretul dragostei pure...

cu palmele reci....

sunetul de rock bubuie din casti.cu un sentiment ciudat de euforie incerc sa uit.ma zbantui cu speranta ca atunci cand melodia se va sfarsi si voi fi uitat totul.






























sunt o lasa.n-am lasat sa se termine melodia.o tot pun de la inceput.mi-e frica ca nu pot sa uit.ca o sa am acelasi gol imens in stomac.
cine stie,poate o sa sa uit cand nu va mai fie nevoie....
poate o sa ajung la 30 de ani si ma voi uita inapoi si voi realiza cat de fraiera am fost si pe ce lucruri si actiuni stupide mi-am pierdut eu timpul.
dar in momentul de fata nu gasesc nimic.nici o solutie.pur si simplu trebuie sa las timpul sa-si faca treaba.pacat ca si-o face cu incetinitorul.




ma simt cazuta intr-o rapa adanca si de fiecare data cand incerc sa ies pe o scara cladita din amagiri,la jumatatea drumului se rupe si iarasi cad si ajung la momentele de disperare.asta e .poate asa merit.


nu cred ca ma poate ajuta cineva.

doar atat.

pedalez neatenta la drum,cu gandul departe.nu stiu ce am sa fac.dar sper.vantul imi mangaie parul,precum soarele musetelul.privesc in lanul de porumb,acum uscat,si vad imaginii cu noi alergand de mana si razand.clipesc si totul se pierde ca nisipul luat de vant.imaginea se destrama si ma simt putin pierduta.in realitate e frig,stau pe bicicleta in lan si ma gandesc.intr-o realitatea inchipuita toate astea.o liniste ciudata ma ingropa incet in lan alaturi de musetel.niste note muzicale se aud parca lesinate din castii.se aude si vrea s-o opresc.versul"eu joc un rol,ma prefac ca imi e bine" parca scrasneste la nesfarsit.ma zgarie pe urechi,in suflet.parca incec sa alerg catre sunet, dar parca alerg in gol..sunetul devine din ce in ce mai slab,dar tot se mai aude....obosesc.incet,incet ma prabusesc la pamant,lovindu-mi genunchi mici,plangand.nu plang pentru ca nu pot opri versul ala nenorocit.plang pentru altceva.pentru altcoineva.incet si clipind des,cu un murmur lipit de buze ma trezesc...ciudat sentiment.ma simteam strivita..cerul e cenusiu,trist,fara viata....vantul izbeste chipul pe care puteai citi disperare.lacrimile sunt reale insa.le simt pe obrazul amortit si rosiatic.inima imi bate foarte repede in pietpt ca si cum ar fi stat pentru cateva minute si acum recupereaza.simt o caldura stranie in frunte,parca mi-ar zvagni inima si in cap.duc usor mana,cu teama, la frunte si simt ceva un pic lipicios si cald.examinez mana rece,acum murdara.e sange.mi-a luat cam mult pana sa vad clar si sa procesez informatia.realizez imediat ca am cazut si ca mi-am spart capul destul de grav avand in vedere ca sangele nu se mai opreste.acum sunt cu adevarat treaza.nu-mi amintesc nici macar o fractiune din ce s-a intamplat,tin minte doar chipul tau spunand ceva.atat.ceva m-a trezit.puteam sa stau acolo lesinata,sa pierd mult sange si in cele din urma sa mor,in acel lan.nimeni nu m-ar fi gasit la timp pentru a ma salva.inca buimaca,incerc sa ma ridic.in tot acest timp,melodia s-a schimbat si acum my immortal era coloana sonora a acestui film prost.putin grabita si cu mainile manjite de sange,bag telefonul in buzunar.tremuram.cu greu am reusit sa rup o bucata din hanorac ca macar sa nu raman fara sange deloc pana ajung acasa.
arunc o privire neajutorata in jur sa vad daca e cineva,orcine care m-ar fi putut ajuta.dar nu.nimeni.
mi-am ridicat bicicleta cu mari eforturi si m-am urcat atenta.am inceput a pedala grijuliu.


plang,tremur toata.datorita faptului ca am visat cu ochii deschisi.sunt speriata asa cum n-am mai fost pana acum.


melodia inca se auzea din buzunarul hanoracului oferindu-mi un sentiment prea neplacut ca sa-l pot descrie.

totul va putrezi in mine

se tot invarte.abstractie de alb.miros de bomboane sfarmate.ceva se invarte in aer si imi incalceste creierul.ideile se incurca.muzica bubuie din boxe.cotul s-a frecat de covor si ustura,dar ignor.pieptul se ridica prea repede,respir neregulat.muzica...muzica ma face sa sar de acolo si sa incep sa urlu,sa scot toata furia din mine.

vreau sa ma doresti,sa iti fie dor de privirea mea.sa vrei sa-mi ti mana ca si cum ar fi cel mai pretios lucru.as vrea sa te gandesti la mine.sa-mi spui ca sunt frumoasa.sa-mi adori rasul.sa imi mangai parul.sa vrei sa ma tii in brate.



as vrea sa ma iubesti.dar accept tot,ma multumesc cu nimic.








nu se va intampla absolut nimic,toate sentimentele vor sta acolo si vor putrezi in inima mea.

camera de inchiriat

vin-o.am o camera libera in sufletul meu.e nemobilata,nevopsita,sunt puse doar temeliile.dar daca o decorezi,cine stie,poate ajuge o camera pe cinste.e ieftin.aprope gratis.mi s-a spus ca daca nimeni nu va locui in acea camera,cladirea se va demola.asa ca te rog vin-o,decoreaza-ma,fa-ma camera ta.


e doar o metafora:)

tot ce am de spus.

Chipul tau intiparit in chipul meu a inceput sa se darame,sa cada.lacrimile l-au surpat.s-a umezit.nu e de ajuns ca plang,dar si ploua.cu fiecare particica cazuta ma simt eliberata.ma simt intr-un fel diabolic bine,dar defapt parasita.parasita desi eu cladisem chipul tau.eu am facut tot.singura.fara tine.imaginatia a fost principalul material.din ea am cladit tot.sper sa vii maine si sa incepi sa recladesti ce a cazut.sa incepi sa pictezi pe chipul meu cu dragoste.daca nu vei termina lucrarea la timp o sa se distruga de tot.si nu o sa mai poti face nimic.si o sa ramai cu bucatii sfarmitate in maini.dar ai grija sa nu ma desfigurezi.lucreaza cu grija. iti dau tot.dar numai vin-o.

ce dracu'!

vantul.vantul crud ajunge din cer in maduva florii mici si fara scop.acea floare e ca mine,ca sufletul meu.actioneaza dupa sunetul lumii.e incantat de fiecare nota stupida.folosesc metafore...sunt incantata de fiecare zambet.fiecare atingere e vie in mine.fiecare gest..,tu esti cerul meu,totul meu.fara cantecului fiintei tale sunt goala.imaginatia mea incet ma distruge,dar totusi fara ea nu pot.ciudatul din mine ma acapareaza.lucruri prea mari pentru mine.ochii tai de culoarea caramelului incins imi hraneste iubirea.cate am fcaut.cat m-am schimbat.scrumul e ca dragostea mea.fumezi tigara,iubirea izvorata din mine,si lasi scrumul sa se duca cu vantul,sa se faca una cu infinitul.



prea multe tigari.

lumina palpainda ofera pasajului un aer sinistru plin de frica inchipuita.exact ca in filmele creepy.de undeva se aude apa picurand.mizerie dezolanta.singurii pasi ce se aud sunt ai mei.lipaind usor si tematori. Nu se vede decat un felinar la capat..lumina oferind nesinguranta.nesiguranta ce trece prin tot coprul mic si slabanog,traversand creierul,inima,muschii,tot.parul de pe maini mi se ridica incet in timp ce urc scarile cu frica de necunoscut..sunt speriata.ciudat,am senzatia ca tot urc degeaba,se pare ca mai am inca o mie de scari de urcat pana la felinarul ala nenorocit.la un moment se aud niste pasii grabiti si apasati cu patima in cimentul sfarmitat de timp,privesc inapoi…o silueta incepe a lua contur.am inceput sa urc scarile repede sufland necontrolat.

Silueta fantomatica se tot apropoia de mine cu repeziciune,eu ajunsa la capatul puterilor,am inceput sa plang datorita sperieturii.totul a inceput sa se invarta.o muzica ciudata parca luata din desene incepe a se auzi pe fundal…e inabusit,dar tot aud.peisajul se tot invarte pana devine totul alb,ca si cum totul ar fi fost inghitit de o tornada inofensiva persoanei propii.muzica se aude din ce in ce mai clar.

Deodata,respirand greu,aprope gafaind,cu un tipat scurt,feminin,ma trezesc.pentru cateva secunde stau si analizez.:sunt in patul meu cu televizorul deschis pe jetix.respir adanc si ma calmez.cainele se uita cu ochii mari la mine,nestiind ce se intampla.dar eu stiu,un alt cosmar din seria fara sfarsit.toate pentru ca psihicul da semne ca in curand va ceda.imi sterg fruntea presarata cu boabe de transpiratie de la frica stimulata de cosmar.totul s-a terminat.sunt in siguranta.totul va fi bine.inca o minciuna si adorm….

Adorm cu cuvintele:va fi bine…cate minciuni.in curand voi deveni labila psihic.

Noapte buna.