odata cu intreruperea muzicii am simtit ceva ciudat.simteam sa tocmai m-am trezit.pana acum am visat...am visat mult.acum parca doare sa las castile jos si sa las melodia de yann tiersen de o perfectiune rara sa se piarda in linistea morbida a apartamentului vechi.nu,nu vreau.asta ar insemna sa revin la golul imens din stomac,la holbatul pe fereastra in speranta faptului ca voi putea sa schimb ceva din involburarea cretina din inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu