eu si cealalta eu.

You could be happy.

As putea fi fericita.daca as lasa complexele,temerile,povestile si as fi eu.am atatea de spus.dar nu pot.stau si plang.stau si mi se rupe inima ca nu stiu ce sa fac.,nu stiu cum sa controlez lucrurile din jurul meu.as putea sa fiu atat de fericita.imi distrug sanatatea mintala pas cu pas.nu ma pot aduna.nu pot fi eu,nu pot fi sincera.de ce ma gandesc la ce cred altii?de ce nu pot sa spun in fata tot ce ma deranjeaza?asa sunt eu.nu pot.vreau sa urlu.vreau sa intelegeti ca eu defapt incerc sa explic ceva ce nici eu nu inteleg la mine.un tumult de sentimente isi bat joc de mine si se bat cap in cap si imi distrug ideile cum ca viata o sa fie vreodata roz.nu am logica.nu pot.nu stiu cum sa vorbesc,ce sa spun.da,il vreau langa mine pe omul ala frumos care sa ma ia in brate sa-l las sa ma iubeasca.dar ceva ma opreste.ceva ma tine.ce?nu ma intreba ca nu stiu.il vreau dar mi-e frica de mine,de relatii.da se pare ca toata viata mea am bravat ca sunt curajoasa, ca frate ce e asa greu sa faci aia?.cacat cu mot,ca acum sunt precum mielul inainte de taiere, cu coada intre picioare si ochii plecati.ma lupt intre realitate si fantasme si falsitati.pe cine pacalesc?pe mine?pe mine reusesc sa ma pacalesc usor cand e ceva.dar apoi un clopotel imi suna in cap si toate problemele si complicatiile din viata mea vin pe rand in sir indian.se intampla sa vreau sa fug.sa scriu si sa fiu undeva in creierul muntiilor si sa nu dau un cacat pe nimic.sa fiu eu si cu mine si sa incerc sa dau o sansa sa fiu eu cu adevarat ,sa incerc sa fiu sincera.sa incerc sa ma cunosc.incet incet parca ma pierd.si devin altcineva.cum?cum altii pot fi fericiti.sau cel putin asa cred eu.ma repet dar ma jur ca nu am cerut sa fiu profunda.nu am cerut sa pot judeca situatiile cu maturitate.nu vroiam sa ma las macinata de probleme.vroiam sa trec prin viata precum gasca prin apa.

asta simt acum.

sunt ciudata,complicata,aiurita,neatenta,pripita,defecta.

ma accept asa.

bizar

"imi place cum esti.cum gandesti inca nu am reusit sa deslusesc cu totul.daca m-ai lasa poate as reusi.te crezi masculul feroce.uneori lasi sentimentul asta dar defapt o urma de timiditate uitata in coltul gurii te tradeaza.daca as fi avut mai mult timp as fi reusit.acum ne jucam doar unul cu altul si negam lucrul cel mai evindent pe care toata lumea il vede.mai dureaza pana sa invatam cum se face."

"De ce mereu cand cineva intra in viata mea face intr-un fel miraculos sa iasa la fel de repede cum a venit dar nu bineinteles fara a ma rani si fara a lasa in urma o mica cicatrice pe care nu o prea bagi in seama dar care precum un bumerang uneori se intoarce si te framanta.incerc sa te fac sa vii si sa ma iei de mana sau macar sa-ti aduni coaiele de pe jos,sa le pui pe o tava si sa zici vrei sa fii cu mine?oricat de stupid ar suna asta.vreau sa vii sa spui ce simti!e atat de greu?nu prea suport aceasta intrebare.prefer ca totul sa vina de la sine.prefer sa se alunece intr-un sarut dar cu tine nu stiu as vrea sa fie altfel si sa vii sa ma intrebi."

"as vrea idealismul ala din romane.as vrea sa ma duci la pod si sa-ti strecori mana pe sub bluza mea,sa-ti tii mana pe spatele meu si sa-mi simti golul facut pe sira spinarii.vreau toate astea.poate nu neaparat cu tine dar le vreau.stau si ma intreb oare mie cand o sa mi se intample.tu nu esti perfect.dar mereu te gandesti mai bine asa decat deloc.logica nu prea gasesti in gandirea noastra.pana la urma asa suntem facuti cu instinctele astea.suntem facuti sa iubim si sa vrem sa fim iubiti.numai ca undeva s-au pierdut instructiunile.noi nu prea mai stim sa iubim si sa ne lasam iubiti."

De ce mereu cand ceva intra in viata mea face intr-un fel miraculos sa iasa la fel de repede cum a venit dar nu bineinteles fara a ma rani si fara a lasa in urma o mica cicatriice care nu o prea bagi in seama dar care precum un bumerang uneori se intoarce si te framanta.

incerc sa te fac sa viii si sa ma iei d emana sau macar sa-ti aduci coaiele de pe jos sa le pui pe o tava si sa zici vrei sa fii cu mine?oricat de stupid ar suna asta.vreau sa vii sa spui ce simti!e atat de greu?nu prea suport aceasta intrebare.prefer ca totul sa vina de la sine.prefer sa se alunece intr-un sarut dar cu tine nu stiu as vrea sa faci asta si sa vii sa ma intrebi.as vrea idealismul ala din romane.as vrea sa ma duci la pod si sa-ti strecori mana pe spate pe sunb bluza si sa-ti ciubareste degetele frumoasa in golul din sira spinarii.

vreau toate astea.poate nu neaparat cu tine dar le vreau.stau si ma intreb oare mie cand o sa mi se intample.tu nu esti perfect.dar mereu te mai gandesti mai bine asa cum e decat deloc.logica nu prea gasesti in gandirea noastra.pana la urma asa suntem facuti cu instinctele alea.suntem facuti sa iubim si sa vrem sa fim iubiti.numai ca undeva s-au pierdut instructiunile.noi nu prea mai stim sa iubim si sa ne lasam iubiti.

cele mai urate minciuni sunt alea care ni le spunem noua.'

greseli

"ma mint.trenurile vin si pleaca.dar daca asa sunt eu facuta sa tin la fiecare tren?fiecare tren e special in felul lui.stie sa faca ceva diferit fata de ceilalti.eu sunt cea care greseste.inca invat ce inseamna sa vrei sa iubesti.inca invat sa-mi controlez instinctele interioare.inca invat ca extazul vine decat cand iubirea e reciproca.dar daca mie nu o sa mi se intample nicioadata?din cate am vazut trenurile nu tin la mine asa cum o fac eu.eu pun suflet si cred fiecare vorba,cred abureala de care radeam acum cateva zile.pentru ca ma mint si am un talent de a acorda o a doua sansa la multa lume.si o ironie mica..acord o a doua sansa si nu doar odata..sunt atat de constienta de tot ce fac.sunt multe lucruri pe care le fac din curiozitate.cam greu sa-mi revin.cam greu sa adun particelele ramase.cu cat ma maturizez si aflu partea sumbra a realitatii coplilaria o las sa se sfarme in spatele meu.uneori ma mai intorc si privesc trecutul,rad si relizez unde am gresit.nu ma pot schimba.greselile se fac pentru a invata din ele .se pare ca tot imi doresc sa invat."

say pink!♥

vreau sa ma pierd prin picaturi de ploaie,sa stang in brante fantomele noptii,vreau sa fredonez in plina strada melodii frumoasa.sa zimbesc la soare si sa cred cu adevarat ca mos craciun exista.mi-am adus aminte de ce mi-am facut blog.odata octavian paller spunea ceva frumos:Am invatat ca scrisul/Ca si vorbitul/Poate linisti durerile sufletesti.frumos.mereu am simtit ca trebuie sa fac ceva cu tumultul de sentimente din sufletul meu.incetul cu incetul literele mi-au fost prietene.niste simple cuvinte m-au ajutat sa realizez adevarul din viata mea.poetic nu?pink all over♥

un loc frumos.

Miresme de moarte in jurul meu.pamantul imi fuge de sub picioare.raman decat eu si sicriul.sicriul in care trupul de sfant al bunicii mele isi ia ramas bun pentru calatoria eternal a vietii de apoi.sufletul alearga nebun izindu-se de enegia vibranta a sufletelor noastre plangande.cu disperare incearca sa ne atinga. Sa ne spuna ca ii e bine.degeaba incearca sa ne stearga lacrimile si sa ne inbuneze sentimentul ucigator ce aduce a moarte.poate ea e inca acolo.poate inima inca ii bate.bate pentru mine.pentru mama.pentru Vali,pentru matusa.poate e fericita.poate pentru ca a murit asa cum si-a dorit.poate pentru ca s-a dus langa omul bland cu ochelari ce o numea inger cu mainii de aur.poate pentru ca nu mai vroia sa se confrunte cu problemele vietii.poate ca stia ca o sa fim bine.si-a dorit sa moara primavara.sa fie cald si soarele dulce sa-i mangaie trupul rece si inert.poate si-ar fi dorit ca soarele sa ne usuce lacrimile si sa vedem cat de fericita este.chiar daca afra e frig in ea caldura inca e.
Cu mana tremuranda ating craniul rege lipsit de viata.omul ce isi dadea farama de mancare din fata pentru mine.cate greseli am facut.cat de egoista am putut fi.daca m-as fi dus mai des la ea.sa-I mangai sufletul cu o sarutmana si o paine.doammne cat regret.si eram constienta ca imi va dor.
Parca o vad mereu in fata ochilor.o vad cojid mar pe batranul fotoliu.o vad tocand muraturi asezata pe coltarul din bucatarie.o vad mergand tip til agitandu-se catre interfon.parca o vad umflandu-se in pene cand ziceam ceva de bine.cum ii dadeau lacrimile la fiecare vorba aruncata in vant.omul meu sensibil.omul meu frumos.omul ce ma bucura mereu,fie si cu o napolitana.omul ce facea dintr-un cartof fiert si un ceai cea mai buna masa.omul ce de mica m-a invatat sa fiu gospodina si m-a invatat ca respectul e tot in viata.asta e omul pe care l-am pierdut in ziua de 26 la ora 9 dimineata.
Vreau sa ii mai simt mainile patate si dolofane cu unghii frumos taiate.omul ce apreta mileurile si calca asternuturile.omul ce nu putea pleca din bucatarie pana nu lasa totul luna.omul ce se scula cu 4 ore inainte de a pleca la doctor cu gandul de a fi totul perfect si de a nu-si supara copiii.omul ce tacea si dadea de la el intotdeauna.omul ce se ruga pentru mine in fiecare seara si ma facea ingeras.unde te-a i dus tu omul meu frumos.unde?
Te voi iubi mereu omul meu frumos.bunica mea.trupul de abia ti s-a racit si mie déjà imi e un dor nebun de tine si de totul tau.simt ca as putea sa crap pamantul in doua numai ca sa te pot aduce inapoi.
Te iubesc mami. pentru mine ai fost o mama.

trist.

Revelionul in inima unei batrane parasite nu inseamna nimic.a stat toata ziua pe fotoliul plin de gauri si molii vechi de 20 si ceva de ani.asa zicea ea.privind pe geam cum stropii lovea geamul puternic si prelinganduse pe pervaz si umfland tamplaria ca intr-un final sa cada pe pardosea.privea cum ziua in care trece spre un alt an in care va trebuie sa se tarasca de una singura sperand ca va avea un sfarsit fara durere,ca va muri cu poza sotului ei in palmele crapate de viata.sa stea pe patul cu o covertura de un verde smarald.dar acum se gandeste ce va simti in momentul in care va trece in noul an.dar acum s-a hotarat sa lase cugetarile si sa se duca sa-si cumpere ceva sa nu fie macar de anul nou cu frigiderul gol.are decat cateva borcane cu niste “chestii” vechii si imputite .

Se pregateste molcom,se imbraca cu niste haine ponosite si cu un pardesiu rupt in coate si niste ghete antice prin care intra apa ca intr-un burete.se da cu un ruj ieftin pe care l-a luat cadou de ziua ei zicand sa nu lase chiar toate zilele importate sa treaca. Iesi pe usa greoi si verifica usa de doua ori,caci odata a uitat cheia in usa.noroc de femeia de servici,o tiganca cinstita si batrana,care a luat cheia si a fost pe faza cand a intrat in bloc si i-a dat-o.asteapta liftul usor.

Ajunge la magain.sta o jumatate de ora numai ca sa ia cateva lucruri.o conserva mica si ieftina de peste,o paine dieta la 50 de bani si o banana ce era in cutia de sub tejghea.acolo punea femeia de la aporozar produsele vechi ce nu aratau prea bine dandule la jumatate de pret.ea n-avea bani de mai mult.dar pentru ea asta era lux.mergea usor de frica sa nu alunece pe stie cine ce bucatica inexistenta de polei si sa nu mai faca vreo boacana.

A ajuns acasa bine si s-a dezbracat si a inceput sa puna ce a cumparat pe o farfurie ca sa nu trebuiasca sa se ai scoale mai tarziu.a asezat totul pe masuta de cafea de langa radioul din fata fotoliului.

Acum se duce pana la baie sa-si dea cu crema primita de la o pomana de acum 5 ani.i-a vazut o doamna milostiva mainile si i-a dat ce avea in geanta.si acum are desi era aproape terminata atunci cand i-a dat-o.se dadea la ocazii speciale.

Se aseaza apoi trista in fotoliu si da drumul la radio ca sa adoarma putin inainte de ora 5 la care vin vecinii sa vada daca e bine.se va preface ca e fericita si ca e ok si ca nu vrea nimic.asa face de fiecare data.nu spune de vanataile imense de pe mainii si picioare.nu vroia ca lumea sa creada ca incapabila sa mai aiba grija de ea.

Ora 5 soseste si isi joaca rolul perfect.vecinii respira usurati si pleaca fara a mai spune nimic decat un simplu la muti ani si un plin de compaiune sanatate.ea avea nevoie de oamenii.cineva cu care sa vorbeasca.cu care sa-si impartaseasca durerile si problemele existentiale.dar nu are cu cine.stie ca nu e posibil.nu mai are pe nimei.nu are copii,decat doi nepotii pierduti prin tara care nici macar nu-si aduc aminte de ea.singurul om care a avut grija de ea a fost mihai al ei.frumosul si blandul mihai,omul care ii alina dupa amiezile lipsite de ocupatie.o iubeea necontenit pana cand a murit.a murit de infarct brusc si pe ea a lasat-o singura si neajutorata in lumea asta in care stie ca n-are ce cauta fara sufletul ei pereche,omul de baza.

Pierduta in ganduri soseste ora zece si se scoala sa se schimbe si ea in rochia maro de acum 9 ani cand a fost cu mihai la niste vecini.a fost cumparata de el.nu-I place dar el a cumparato.o poarta,ii e dor de el.o sa treaca si de noaptea asta.pregatita de noul an isi pune ceasul pe masuta de cafea si asteapta si iarsi se pierde in amintiri motaind usor sprijinita in mana slabanoaga si amarata cu pielea zbarcita.se trezeste putin speriata de la un vis urat si realizeaza ca ii este frig chiar daca rochia e din bumbac gros si cu maneci lungi.se duce tinundu-se de mobila pana la debara si isi ea un ilic vechi si el..apoi vede cat e ceasul.12 45.se mira oare ce a facut in timpul asta?Cum a trecut asa repede?schimba postul dand pe unul de stiri la radio si asteapta stiind ca va fi si o numaratoare.asa va stii si ea cand a intrrat in noul an.cateva minute grele dar ea le-a trecut.e in 2010.e putin trista si cu o lacrima in coltul ochilor.sta si mananca cu noduri cina saraca acompaniata de bubuituri si lumini de artificii.o amuza chiar ii plac.ora 1 si jumatate soseste si decide ca e timpul pentru somn.se schimba si se pune in pat acoperindu-se cu 2 paturi pentru ca nu-si permite sa dea dumul la caldura.isi aseaza usor capul pe perna si isi propune sa adorama. Dupa cateva minute a adormit.

mi-e mila.nu se mai gandeste la maine.si ei ii e frica si mila de ea.

Asta e viata.

colt de suflet.

Sunt diminetii in viata oricui cand te trezesti in jur de ora 10 cu soare crud si dulce in ochii.simti cum viata se zbate in tine,stii ca esti viu si ca ai ce-ti doresti, te simti fericit pana in varful degetelor strambe si pufoase.cu parul ciufulit si hanoracul anapoda pe tine,frigul intra usor in camera mare si luminoasa cu o canapea maronie,pe usa alba de stil vechi.vine din balconul simplu,al meu,in care stau si privesc cum soarele,ploaia,zapada acapareaza tot.de la blocuri la crengute.e frumos sa ai un balcon ca al meu.

Primul lucru la care ma gandesc e o canuta mica si rosie cu fulgii de zapada aiuriti pe ea.o canuta de cafea din care ies mici rotocoale de aburi si care iti dezamorteste degetele obosite de somnul dulce.te ocupi ca o adevarata gospodina de tot.painea prajita,gemul,farfuriute,servetel,tava.cred ca voi fi o sotie absolut perfecta.dar momentan sunt copil,ma rog aproape.hilar,dar ma consider destul de matura pentru varsta pe care o am.auzi si tu :cafea.altii ar zice vai e copil si bea déjà cafea dar eu imi gasesc bucuria zilelor de vacanta cu soare in ele.imi gasesc noptiile de vara la tara cand scrii si faci poze pana ramai fara baterie,moment triste in care canuta e cu tine,cand te uiti cum ninge de pe fotoliul din sufragerie.imi iubesc canuta cu fulgi.miscandu-ma incet ajung sa deschid televizor.39-vhr.dansezi frenetic si din cand in cand soribi pe fuga.simti ca e momentul tau de zbenguiala.te simti la apogeu,te simti zapada de pe cel mai inalt varf din lume,te simti,mustarul de pe mici,te simti frisca tantosa de deasupra cappucinouliui,te simti lamaia ce da gustul perfect la peste,te simti tot ce vrei tu sa-ti imaginezi.vrezi sa savurezi momentul si sa fii lasata in pace.parintii stiu ca o sa-ti treaaca peste jumatate de ora.asa ca te lasa in pace,in iubirea,zbenguiala ta si apoi se scoala sa-si intre in indatoririle de parinti.

Dansezi si apoi obosesti,te doare in partea stanga.de mica ai avut problema asta.ce sa-i faci.nu te poti stapani.e ca si cum dansul si cafeaua sunt cireasa de pe tort si tu salivezi pe langa ea dorind-o cu cea mai mare ardoare.

Te asezi turceste in pat si lasi soarele sa te invadeze.sa-ti invadeze trupul,sa te poti scalda in razele tale preferate.le cunosti.doar ele ti-au facut trupul sa se cutremure,ele parca te-au gadilat cand erai intr-o cada plina si plina numai de fericire ajunsa la apogeu.

Persoana mea de azi este tot ce mi-am dorit sa fiu.ma bucur de fiecare gest tampit pe care il fac negandindu-ma la posibilele consecinte.iubesc fiecare zambet nevinovat pe care il dau tatei de cate ori il enervez.iubesc fiecare sasaiala ce-mi iese in momentul in care ma grabesc.iubesc fiecare imbratisare ne la locul ei in timpul orelor.ma iubesc.ma simt bine imi pielea mea.

Intotdeauna asta va fi efectul cafelei,a diminetii de duminica in care soarele ma iubeste cu toata puterea.e al meu si numai pe mine ma iubeste.ma adora si ma face sa ma simt frumoasa.te iubesc draga soare.uite ca din meditarea asta am realizat ca sunt cea mai grozava peroana din lume.

Ma iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc.uite cum iese narcisismul din mine.eu care ziceam ca nu sunt narcisista.oamenii se schimba.