Revelionul in inima unei batrane parasite nu inseamna nimic.a stat toata ziua pe fotoliul plin de gauri si molii vechi de 20 si ceva de ani.asa zicea ea.privind pe geam cum stropii lovea geamul puternic si prelinganduse pe pervaz si umfland tamplaria ca intr-un final sa cada pe pardosea.privea cum ziua in care trece spre un alt an in care va trebuie sa se tarasca de una singura sperand ca va avea un sfarsit fara durere,ca va muri cu poza sotului ei in palmele crapate de viata.sa stea pe patul cu o covertura de un verde smarald.dar acum se gandeste ce va simti in momentul in care va trece in noul an.dar acum s-a hotarat sa lase cugetarile si sa se duca sa-si cumpere ceva sa nu fie macar de anul nou cu frigiderul gol.are decat cateva borcane cu niste “chestii” vechii si imputite .
Se pregateste molcom,se imbraca cu niste haine ponosite si cu un pardesiu rupt in coate si niste ghete antice prin care intra apa ca intr-un burete.se da cu un ruj ieftin pe care l-a luat cadou de ziua ei zicand sa nu lase chiar toate zilele importate sa treaca. Iesi pe usa greoi si verifica usa de doua ori,caci odata a uitat cheia in usa.noroc de femeia de servici,o tiganca cinstita si batrana,care a luat cheia si a fost pe faza cand a intrat in bloc si i-a dat-o.asteapta liftul usor.
Ajunge la magain.sta o jumatate de ora numai ca sa ia cateva lucruri.o conserva mica si ieftina de peste,o paine dieta la 50 de bani si o banana ce era in cutia de sub tejghea.acolo punea femeia de la aporozar produsele vechi ce nu aratau prea bine dandule la jumatate de pret.ea n-avea bani de mai mult.dar pentru ea asta era lux.mergea usor de frica sa nu alunece pe stie cine ce bucatica inexistenta de polei si sa nu mai faca vreo boacana.
A ajuns acasa bine si s-a dezbracat si a inceput sa puna ce a cumparat pe o farfurie ca sa nu trebuiasca sa se ai scoale mai tarziu.a asezat totul pe masuta de cafea de langa radioul din fata fotoliului.
Acum se duce pana la baie sa-si dea cu crema primita de la o pomana de acum 5 ani.i-a vazut o doamna milostiva mainile si i-a dat ce avea in geanta.si acum are desi era aproape terminata atunci cand i-a dat-o.se dadea la ocazii speciale.
Se aseaza apoi trista in fotoliu si da drumul la radio ca sa adoarma putin inainte de ora 5 la care vin vecinii sa vada daca e bine.se va preface ca e fericita si ca e ok si ca nu vrea nimic.asa face de fiecare data.nu spune de vanataile imense de pe mainii si picioare.nu vroia ca lumea sa creada ca incapabila sa mai aiba grija de ea.
Ora 5 soseste si isi joaca rolul perfect.vecinii respira usurati si pleaca fara a mai spune nimic decat un simplu la muti ani si un plin de compaiune sanatate.ea avea nevoie de oamenii.cineva cu care sa vorbeasca.cu care sa-si impartaseasca durerile si problemele existentiale.dar nu are cu cine.stie ca nu e posibil.nu mai are pe nimei.nu are copii,decat doi nepotii pierduti prin tara care nici macar nu-si aduc aminte de ea.singurul om care a avut grija de ea a fost mihai al ei.frumosul si blandul mihai,omul care ii alina dupa amiezile lipsite de ocupatie.o iubeea necontenit pana cand a murit.a murit de infarct brusc si pe ea a lasat-o singura si neajutorata in lumea asta in care stie ca n-are ce cauta fara sufletul ei pereche,omul de baza.
Pierduta in ganduri soseste ora zece si se scoala sa se schimbe si ea in rochia maro de acum 9 ani cand a fost cu mihai la niste vecini.a fost cumparata de el.nu-I place dar el a cumparato.o poarta,ii e dor de el.o sa treaca si de noaptea asta.pregatita de noul an isi pune ceasul pe masuta de cafea si asteapta si iarsi se pierde in amintiri motaind usor sprijinita in mana slabanoaga si amarata cu pielea zbarcita.se trezeste putin speriata de la un vis urat si realizeaza ca ii este frig chiar daca rochia e din bumbac gros si cu maneci lungi.se duce tinundu-se de mobila pana la debara si isi ea un ilic vechi si el..apoi vede cat e ceasul.12 45.se mira oare ce a facut in timpul asta?Cum a trecut asa repede?schimba postul dand pe unul de stiri la radio si asteapta stiind ca va fi si o numaratoare.asa va stii si ea cand a intrrat in noul an.cateva minute grele dar ea le-a trecut.e in 2010.e putin trista si cu o lacrima in coltul ochilor.sta si mananca cu noduri cina saraca acompaniata de bubuituri si lumini de artificii.o amuza chiar ii plac.ora 1 si jumatate soseste si decide ca e timpul pentru somn.se schimba si se pune in pat acoperindu-se cu 2 paturi pentru ca nu-si permite sa dea dumul la caldura.isi aseaza usor capul pe perna si isi propune sa adorama. Dupa cateva minute a adormit.
mi-e mila.nu se mai gandeste la maine.si ei ii e frica si mila de ea.
Asta e viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu