You could be happy.
As putea fi fericita.daca as lasa complexele,temerile,povestile si as fi eu.am atatea de spus.dar nu pot.stau si plang.stau si mi se rupe inima ca nu stiu ce sa fac.,nu stiu cum sa controlez lucrurile din jurul meu.as putea sa fiu atat de fericita.imi distrug sanatatea mintala pas cu pas.nu ma pot aduna.nu pot fi eu,nu pot fi sincera.de ce ma gandesc la ce cred altii?de ce nu pot sa spun in fata tot ce ma deranjeaza?asa sunt eu.nu pot.vreau sa urlu.vreau sa intelegeti ca eu defapt incerc sa explic ceva ce nici eu nu inteleg la mine.un tumult de sentimente isi bat joc de mine si se bat cap in cap si imi distrug ideile cum ca viata o sa fie vreodata roz.nu am logica.nu pot.nu stiu cum sa vorbesc,ce sa spun.da,il vreau langa mine pe omul ala frumos care sa ma ia in brate sa-l las sa ma iubeasca.dar ceva ma opreste.ceva ma tine.ce?nu ma intreba ca nu stiu.il vreau dar mi-e frica de mine,de relatii.da se pare ca toata viata mea am bravat ca sunt curajoasa, ca frate ce e asa greu sa faci aia?.cacat cu mot,ca acum sunt precum mielul inainte de taiere, cu coada intre picioare si ochii plecati.ma lupt intre realitate si fantasme si falsitati.pe cine pacalesc?pe mine?pe mine reusesc sa ma pacalesc usor cand e ceva.dar apoi un clopotel imi suna in cap si toate problemele si complicatiile din viata mea vin pe rand in sir indian.se intampla sa vreau sa fug.sa scriu si sa fiu undeva in creierul muntiilor si sa nu dau un cacat pe nimic.sa fiu eu si cu mine si sa incerc sa dau o sansa sa fiu eu cu adevarat ,sa incerc sa fiu sincera.sa incerc sa ma cunosc.incet incet parca ma pierd.si devin altcineva.cum?cum altii pot fi fericiti.sau cel putin asa cred eu.ma repet dar ma jur ca nu am cerut sa fiu profunda.nu am cerut sa pot judeca situatiile cu maturitate.nu vroiam sa ma las macinata de probleme.vroiam sa trec prin viata precum gasca prin apa.
asta simt acum.
sunt ciudata,complicata,aiurita,neatenta,pripita,defecta.
ma accept asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu