De ce mereu cand ceva intra in viata mea face intr-un fel miraculos sa iasa la fel de repede cum a venit dar nu bineinteles fara a ma rani si fara a lasa in urma o mica cicatriice care nu o prea bagi in seama dar care precum un bumerang uneori se intoarce si te framanta.
incerc sa te fac sa viii si sa ma iei d emana sau macar sa-ti aduci coaiele de pe jos sa le pui pe o tava si sa zici vrei sa fii cu mine?oricat de stupid ar suna asta.vreau sa vii sa spui ce simti!e atat de greu?nu prea suport aceasta intrebare.prefer ca totul sa vina de la sine.prefer sa se alunece intr-un sarut dar cu tine nu stiu as vrea sa faci asta si sa vii sa ma intrebi.as vrea idealismul ala din romane.as vrea sa ma duci la pod si sa-ti strecori mana pe spate pe sunb bluza si sa-ti ciubareste degetele frumoasa in golul din sira spinarii.
vreau toate astea.poate nu neaparat cu tine dar le vreau.stau si ma intreb oare mie cand o sa mi se intample.tu nu esti perfect.dar mereu te mai gandesti mai bine asa cum e decat deloc.logica nu prea gasesti in gandirea noastra.pana la urma asa suntem facuti cu instinctele alea.suntem facuti sa iubim si sa vrem sa fim iubiti.numai ca undeva s-au pierdut instructiunile.noi nu prea mai stim sa iubim si sa ne lasam iubiti.
cele mai urate minciuni sunt alea care ni le spunem noua.'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu