miercuri

doar atat.


pedalez neatenta la drum,cu gandul departe.nu stiu ce am sa fac.dar sper.vantul imi mangaie parul,precum soarele musetelul.privesc in lanul de porumb,acum uscat,si vad imaginii cu noi alergand de mana si razand.clipesc si totul se pierde ca nisipul luat de vant.imaginea se destrama si ma simt putin pierduta.in realitate e frig,stau pe bicicleta in lan si ma gandesc.intr-o realitatea inchipuita toate astea.o liniste ciudata ma ingropa incet in lan alaturi de musetel.niste note muzicale se aud parca lesinate din castii.se aude si vrea s-o opresc.versul"eu joc un rol,ma prefac ca imi e bine" parca scrasneste la nesfarsit.ma zgarie pe urechi,in suflet.parca incec sa alerg catre sunet, dar parca alerg in gol..sunetul devine din ce in ce mai slab,dar tot se mai aude....obosesc.incet,incet ma prabusesc la pamant,lovindu-mi genunchi mici,plangand.nu plang pentru ca nu pot opri versul ala nenorocit.plang pentru altceva.pentru altcoineva.incet si clipind des,cu un murmur lipit de buze ma trezesc...ciudat sentiment.ma simteam strivita..cerul e cenusiu,trist,fara viata....vantul izbeste chipul pe care puteai citi disperare.lacrimile sunt reale insa.le simt pe obrazul amortit si rosiatic.inima imi bate foarte repede in pietpt ca si cum ar fi stat pentru cateva minute si acum recupereaza.simt o caldura stranie in frunte,parca mi-ar zvagni inima si in cap.duc usor mana,cu teama, la frunte si simt ceva un pic lipicios si cald.examinez mana rece,acum murdara.e sange.mi-a luat cam mult pana sa vad clar si sa procesez informatia.realizez imediat ca am cazut si ca mi-am spart capul destul de grav avand in vedere ca sangele nu se mai opreste.acum sunt cu adevarat treaza.nu-mi amintesc nici macar o fractiune din ce s-a intamplat,tin minte doar chipul tau spunand ceva.atat.ceva m-a trezit.puteam sa stau acolo lesinata,sa pierd mult sange si in cele din urma sa mor,in acel lan.nimeni nu m-ar fi gasit la timp pentru a ma salva.inca buimaca,incerc sa ma ridic.in tot acest timp,melodia s-a schimbat si acum my immortal era coloana sonora a acestui film prost.putin grabita si cu mainile manjite de sange,bag telefonul in buzunar.tremuram.cu greu am reusit sa rup o bucata din hanorac ca macar sa nu raman fara sange deloc pana ajung acasa.
arunc o privire neajutorata in jur sa vad daca e cineva,orcine care m-ar fi putut ajuta.dar nu.nimeni.
mi-am ridicat bicicleta cu mari eforturi si m-am urcat atenta.am inceput a pedala grijuliu.


plang,tremur toata.datorita faptului ca am visat cu ochii deschisi.sunt speriata asa cum n-am mai fost pana acum.


melodia inca se auzea din buzunarul hanoracului oferindu-mi un sentiment prea neplacut ca sa-l pot descrie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

carti

  • alchimistul-paulo coelho
  • brida-paulo coelho
  • cine suntem-dan puric
  • doi ochi albastri-thomas hardy
  • impreuna-anna gavalda
  • rosu si negru-stendhal

Persoane interesate

Powered By Blogger
Powered By Blogger