sunetul de rock bubuie din casti.cu un sentiment ciudat de euforie incerc sa uit.ma zbantui cu speranta ca atunci cand melodia se va sfarsi si voi fi uitat totul.
sunt o lasa.n-am lasat sa se termine melodia.o tot pun de la inceput.mi-e frica ca nu pot sa uit.ca o sa am acelasi gol imens in stomac.
cine stie,poate o sa sa uit cand nu va mai fie nevoie....
poate o sa ajung la 30 de ani si ma voi uita inapoi si voi realiza cat de fraiera am fost si pe ce lucruri si actiuni stupide mi-am pierdut eu timpul.
dar in momentul de fata nu gasesc nimic.nici o solutie.pur si simplu trebuie sa las timpul sa-si faca treaba.pacat ca si-o face cu incetinitorul.
ma simt cazuta intr-o rapa adanca si de fiecare data cand incerc sa ies pe o scara cladita din amagiri,la jumatatea drumului se rupe si iarasi cad si ajung la momentele de disperare.asta e .poate asa merit.
nu cred ca ma poate ajuta cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu