micul oliver

rotunda,mica si uitata pe tava din sufragerie.micuta portocala.langa ea sunt si mere si banane.dar de fiecare data cand decid sa mananc o fructa aleg altceva inafara de ea.ea sta acolo singura,retrasa si asteapta.asteapta sa vin s-o iau in palma.s-o gadil usor incecand s-o deschid fara a o taia cu cutitul.asteapta ca sa fie muscata,ca buzele sa se atinga usor de pieliata usor amara.aseapta ca sucul ei sa dansze cu papilele mele gustative.cu visurile astea in minte reuseste sa treaca peste zi.intr-un coltisor ei de inima de portocala stie ca s-ar putea sa fie aruncata.ca are sa fie luata cu indifirenta in palma si dusa la cosul de gunoi.aruncata fara mila langa alte resturi.stie posibila cauza.ca s-ar putea ca mantia ei de un portocaliu prea viu sa se inegreasca usor.ii pare rau ca trebuie sa imbatraneasca asa repede.ca s-ar putea sa nu apuce sa faca ceva cu viata ei.isi aminteste zilele cand de abia se inascuse.zile cu soare intr-un copacel alaturi de familie,prieteni.isi aduce aminte de micutul paul din copacul de alaturi.vorbeau in fiecare zi de visele lor.toata ziua stateau atarnati de crenguta tanara si asteptau momentul maturitatii ca sa mearga si sa isi indeplineasca visul mult discutat.


asta este povestea ei.mi-a spus-o usor printre stropi si "carnita" de portocala.pana la urma am ales-o cu gandul pueril in cap ca acea portocala ar putea avea si o minte proprie si sentimente.

odata cu intreruperea muzicii am simtit ceva ciudat.simteam sa tocmai m-am trezit.pana acum am visat...am visat mult.acum parca doare sa las castile jos si sa las melodia de yann tiersen de o perfectiune rara sa se piarda in linistea morbida a apartamentului vechi.nu,nu vreau.asta ar insemna sa revin la golul imens din stomac,la holbatul pe fereastra in speranta faptului ca voi putea sa schimb ceva din involburarea cretina din inima mea.

cu stomacul facut praf,cu muzica sedanta intiparita si prezenta in creierul deteriorat m-am lasat cu tot cu scaun pe spate.tot inchid ochii.nu vreau sa mai vad camera asta.nu vreau sa mai vad calculatorul.vreau sa fiu pe un deal,sa fie soare,sa stau si sa ma las iubita de soare,de iarba,de vant.sa las sa se nutreasca,sa se inasca sentimente de dragoste,de fericire in mine.sa fiu atenta sa nu pierd acele sentimente.sa ma tavalesc.sa las durerea sa se piarda in jocul firelor de iarba.sa lasa ploaia sa se joace cu trupul meu.sa-mi dea inapoi toate lacrimile.sa las o mana imaginara de pianist sa ma atinga.sa-mi atinga fruntea,buzele,sanii,burta,coapsele ca si cum ar fi niste clape albe,fara viata.sa aiba mainile reci si sa tresar la fiecare atingere glaciala.si apoi,dupa toate sentimentele astea ciudate si confuze,sa se schimbe peisajul.sa fiu lasata pe un munte,cu multa zapada.sa dorm.in somnul adanc si sumbru al mortii.sa am pe mine decat ceata fumurie a mortii.sa dorm netulburata.si sa las anotimpurile sa treaca peste mine.si sa devin una cu muntele.sa nu stie nimeni nimic.decat entitatea mea mostroasa,soarele,vantul,ploaia,si iarba sa stie.


un secret dus in mormant.secretul dragostei pure...

cu palmele reci....

sunetul de rock bubuie din casti.cu un sentiment ciudat de euforie incerc sa uit.ma zbantui cu speranta ca atunci cand melodia se va sfarsi si voi fi uitat totul.






























sunt o lasa.n-am lasat sa se termine melodia.o tot pun de la inceput.mi-e frica ca nu pot sa uit.ca o sa am acelasi gol imens in stomac.
cine stie,poate o sa sa uit cand nu va mai fie nevoie....
poate o sa ajung la 30 de ani si ma voi uita inapoi si voi realiza cat de fraiera am fost si pe ce lucruri si actiuni stupide mi-am pierdut eu timpul.
dar in momentul de fata nu gasesc nimic.nici o solutie.pur si simplu trebuie sa las timpul sa-si faca treaba.pacat ca si-o face cu incetinitorul.




ma simt cazuta intr-o rapa adanca si de fiecare data cand incerc sa ies pe o scara cladita din amagiri,la jumatatea drumului se rupe si iarasi cad si ajung la momentele de disperare.asta e .poate asa merit.


nu cred ca ma poate ajuta cineva.

doar atat.

pedalez neatenta la drum,cu gandul departe.nu stiu ce am sa fac.dar sper.vantul imi mangaie parul,precum soarele musetelul.privesc in lanul de porumb,acum uscat,si vad imaginii cu noi alergand de mana si razand.clipesc si totul se pierde ca nisipul luat de vant.imaginea se destrama si ma simt putin pierduta.in realitate e frig,stau pe bicicleta in lan si ma gandesc.intr-o realitatea inchipuita toate astea.o liniste ciudata ma ingropa incet in lan alaturi de musetel.niste note muzicale se aud parca lesinate din castii.se aude si vrea s-o opresc.versul"eu joc un rol,ma prefac ca imi e bine" parca scrasneste la nesfarsit.ma zgarie pe urechi,in suflet.parca incec sa alerg catre sunet, dar parca alerg in gol..sunetul devine din ce in ce mai slab,dar tot se mai aude....obosesc.incet,incet ma prabusesc la pamant,lovindu-mi genunchi mici,plangand.nu plang pentru ca nu pot opri versul ala nenorocit.plang pentru altceva.pentru altcoineva.incet si clipind des,cu un murmur lipit de buze ma trezesc...ciudat sentiment.ma simteam strivita..cerul e cenusiu,trist,fara viata....vantul izbeste chipul pe care puteai citi disperare.lacrimile sunt reale insa.le simt pe obrazul amortit si rosiatic.inima imi bate foarte repede in pietpt ca si cum ar fi stat pentru cateva minute si acum recupereaza.simt o caldura stranie in frunte,parca mi-ar zvagni inima si in cap.duc usor mana,cu teama, la frunte si simt ceva un pic lipicios si cald.examinez mana rece,acum murdara.e sange.mi-a luat cam mult pana sa vad clar si sa procesez informatia.realizez imediat ca am cazut si ca mi-am spart capul destul de grav avand in vedere ca sangele nu se mai opreste.acum sunt cu adevarat treaza.nu-mi amintesc nici macar o fractiune din ce s-a intamplat,tin minte doar chipul tau spunand ceva.atat.ceva m-a trezit.puteam sa stau acolo lesinata,sa pierd mult sange si in cele din urma sa mor,in acel lan.nimeni nu m-ar fi gasit la timp pentru a ma salva.inca buimaca,incerc sa ma ridic.in tot acest timp,melodia s-a schimbat si acum my immortal era coloana sonora a acestui film prost.putin grabita si cu mainile manjite de sange,bag telefonul in buzunar.tremuram.cu greu am reusit sa rup o bucata din hanorac ca macar sa nu raman fara sange deloc pana ajung acasa.
arunc o privire neajutorata in jur sa vad daca e cineva,orcine care m-ar fi putut ajuta.dar nu.nimeni.
mi-am ridicat bicicleta cu mari eforturi si m-am urcat atenta.am inceput a pedala grijuliu.


plang,tremur toata.datorita faptului ca am visat cu ochii deschisi.sunt speriata asa cum n-am mai fost pana acum.


melodia inca se auzea din buzunarul hanoracului oferindu-mi un sentiment prea neplacut ca sa-l pot descrie.

totul va putrezi in mine

se tot invarte.abstractie de alb.miros de bomboane sfarmate.ceva se invarte in aer si imi incalceste creierul.ideile se incurca.muzica bubuie din boxe.cotul s-a frecat de covor si ustura,dar ignor.pieptul se ridica prea repede,respir neregulat.muzica...muzica ma face sa sar de acolo si sa incep sa urlu,sa scot toata furia din mine.

vreau sa ma doresti,sa iti fie dor de privirea mea.sa vrei sa-mi ti mana ca si cum ar fi cel mai pretios lucru.as vrea sa te gandesti la mine.sa-mi spui ca sunt frumoasa.sa-mi adori rasul.sa imi mangai parul.sa vrei sa ma tii in brate.



as vrea sa ma iubesti.dar accept tot,ma multumesc cu nimic.








nu se va intampla absolut nimic,toate sentimentele vor sta acolo si vor putrezi in inima mea.

camera de inchiriat

vin-o.am o camera libera in sufletul meu.e nemobilata,nevopsita,sunt puse doar temeliile.dar daca o decorezi,cine stie,poate ajuge o camera pe cinste.e ieftin.aprope gratis.mi s-a spus ca daca nimeni nu va locui in acea camera,cladirea se va demola.asa ca te rog vin-o,decoreaza-ma,fa-ma camera ta.


e doar o metafora:)

tot ce am de spus.

Chipul tau intiparit in chipul meu a inceput sa se darame,sa cada.lacrimile l-au surpat.s-a umezit.nu e de ajuns ca plang,dar si ploua.cu fiecare particica cazuta ma simt eliberata.ma simt intr-un fel diabolic bine,dar defapt parasita.parasita desi eu cladisem chipul tau.eu am facut tot.singura.fara tine.imaginatia a fost principalul material.din ea am cladit tot.sper sa vii maine si sa incepi sa recladesti ce a cazut.sa incepi sa pictezi pe chipul meu cu dragoste.daca nu vei termina lucrarea la timp o sa se distruga de tot.si nu o sa mai poti face nimic.si o sa ramai cu bucatii sfarmitate in maini.dar ai grija sa nu ma desfigurezi.lucreaza cu grija. iti dau tot.dar numai vin-o.

ce dracu'!

vantul.vantul crud ajunge din cer in maduva florii mici si fara scop.acea floare e ca mine,ca sufletul meu.actioneaza dupa sunetul lumii.e incantat de fiecare nota stupida.folosesc metafore...sunt incantata de fiecare zambet.fiecare atingere e vie in mine.fiecare gest..,tu esti cerul meu,totul meu.fara cantecului fiintei tale sunt goala.imaginatia mea incet ma distruge,dar totusi fara ea nu pot.ciudatul din mine ma acapareaza.lucruri prea mari pentru mine.ochii tai de culoarea caramelului incins imi hraneste iubirea.cate am fcaut.cat m-am schimbat.scrumul e ca dragostea mea.fumezi tigara,iubirea izvorata din mine,si lasi scrumul sa se duca cu vantul,sa se faca una cu infinitul.



prea multe tigari.

lumina palpainda ofera pasajului un aer sinistru plin de frica inchipuita.exact ca in filmele creepy.de undeva se aude apa picurand.mizerie dezolanta.singurii pasi ce se aud sunt ai mei.lipaind usor si tematori. Nu se vede decat un felinar la capat..lumina oferind nesinguranta.nesiguranta ce trece prin tot coprul mic si slabanog,traversand creierul,inima,muschii,tot.parul de pe maini mi se ridica incet in timp ce urc scarile cu frica de necunoscut..sunt speriata.ciudat,am senzatia ca tot urc degeaba,se pare ca mai am inca o mie de scari de urcat pana la felinarul ala nenorocit.la un moment se aud niste pasii grabiti si apasati cu patima in cimentul sfarmitat de timp,privesc inapoi…o silueta incepe a lua contur.am inceput sa urc scarile repede sufland necontrolat.

Silueta fantomatica se tot apropoia de mine cu repeziciune,eu ajunsa la capatul puterilor,am inceput sa plang datorita sperieturii.totul a inceput sa se invarta.o muzica ciudata parca luata din desene incepe a se auzi pe fundal…e inabusit,dar tot aud.peisajul se tot invarte pana devine totul alb,ca si cum totul ar fi fost inghitit de o tornada inofensiva persoanei propii.muzica se aude din ce in ce mai clar.

Deodata,respirand greu,aprope gafaind,cu un tipat scurt,feminin,ma trezesc.pentru cateva secunde stau si analizez.:sunt in patul meu cu televizorul deschis pe jetix.respir adanc si ma calmez.cainele se uita cu ochii mari la mine,nestiind ce se intampla.dar eu stiu,un alt cosmar din seria fara sfarsit.toate pentru ca psihicul da semne ca in curand va ceda.imi sterg fruntea presarata cu boabe de transpiratie de la frica stimulata de cosmar.totul s-a terminat.sunt in siguranta.totul va fi bine.inca o minciuna si adorm….

Adorm cu cuvintele:va fi bine…cate minciuni.in curand voi deveni labila psihic.

Noapte buna.

gandurile

cu parul desfacut si cu privirea pierduta undeva in parul lui carliontat se gandeste..vrea sa ii dea de capat.desi o doare,se gandeste.se gandeste la ce ar putea fi,la ce a fost si la ce e.dar ramane cu gandul la ce va fi.e mai usor pentru ea.viseaza cum el ii maingie parul,cum o suruta suav pe gat in timp ce sopteste un timid te iubesc.e pierduta.se gandeste si sufera.e un suflet batjocorit,culmea,de dragoste.ar vrea ca atunci cand sta pe banca sa vina la ea si sa o tina de mana fara sa zica nimic.sa bata vantul peste privirilelor pline de orice.iubeste.vad si simt ca sufletul ei doreste ceva,dar am mainile legate micutule.nu pot face decat sa privesc.nicio vorba de a mea nu ti-ar alina durerea.dar macar sa stii ca simt si eu ce simti tu.

au revenit.micile fantome ale sufletului meu au revenit.plansul cu castile la ureche.scrisul pe blog despre durerea mea.nu vrei sa te implici?dute-n mata.macaronarul dreacului.nu mai vorbi frate.nu vezi cum deschizi gura jignesti pe cineva?nu vezi ca inca ma faci sa ma simt ca un cacat.drace nu mai pot.plang.scriu.cu degetele umede si reci tastez.ha de parca m-ar ajuta la ceva.scriu doar ca sa stiu ca macar blogul meu supid stie o parte din feelingul meu.nimeni nu stie cum ma simt.ca in melodia: strawberry fields forever-beatles:NO ONE I THINK IS IN MY TREE
I MEAN IT MUST BE HIGH OR LOW.m-am saturat.

cu o cana de ceai e parca totul mai bine

am murit pe interior.

de ce trebuie sa fiu eu cea care sufera pentru amandoi?de ce trebuie sa se destrame lumea mea pentru amandoi?
ochii tai,parul tau,buzele tale.tot.totul e un drog.un drog placut la care as zice senina da.
dar toate astea nu acopera durerea e care o simt inauntru.durerea care ma sfasie.eu trebie sa scult melodii care sa ma calmeze,eu trebuie sa fiu cea care isi lasa capul pe masa de durerea faptului ca ti-ar putea vedea ochii,lucru ce m-ar face sa mor pe interior.eu.EU.
eu am ales sa iubesc si acum accept consecintele.

te iubesc

ce inseamna sa ai 14 ani,sa fii proasta si sa iubesti

ma simt ca un cacat.s-a ruinat din nou castelul ce incercam sa-l ridic.ai trecut nepasator si ai darmat tot.de obicei cand se intampla asta plangeam,ma ridicam si incepeam din nou.dar acum mai are rost?imi poti spune si mie daca mai are rost?
s-a adunat o gramada mare de sentimente in cosul de gunoi,apropae plin,a mentaliitatii mele.ma simt rau.decat la cateva cuvinte ma gandesc si inima cade iarasi in inertie.mi-e rau.iarasi a fost un cutremur de 7 grade in inima mea.ma duc sa vad daca sunt supravietuitorii...slabe sanse,dar incerc.

pentru tine amelie.

pentru ca am aruncat amandoua bratarii in lac.
pentru ca ti-am spus cu lacrimii in ochi ca te iubesc.
pentru ca avut aceeasi idee.
pentru ca erau ratuste cu picioruse portocalii pe lac.
pentru ca vantul dansa cu pomii si noi eram martore.pentru ca a fost o zi frumoasa datorita tie.10 minute dar zecii de mii de sentimente incalcite de iubire.
pentru ca stiu ca daca va seca lacul iore cineva o sa gaseasca bratarile noastre acolo.
pentru ca atunci cand voi avea nevoie te tine si nu vei utea sa-mi fi alaturi ma voi duce exact in locul ala,laga lac si te voi simti.
pentru ca esti tu.
te iubesc.
inca o zi ce nu o voi uita.