un moment de fericire deplina.

Ce frumos ar fi daca as putea sa transpun in cuvinte sentimentul special ce”creste”in mine cand razele mici ale soarelui imi invaluie trupul.adierea usoara imi ciufuleste parul…cat de bine este.este un vis.nu cred ca niste clipe din viata asta salbatica pot fi atat de perfecte si de frumoase.ma simt implinita,de parca soarele imi ofera tot ce am vrut vreodata.pasii incetinesc…as vrea sa dispara tot si toti si sa ma asez pe asfaltul caldut si prafuit.sa fim doar noi doi:eu si Soarele.parca m-a vrajit.cat de frumos.clipa asta va ramane intiparita in suflet pentru eternitate.sunetul nebun parca nici nu se mai aude si nici oameni care mai de care nu se mai vad.exact cum am vrut; a avut el grija.dar imi spune ca e timpul sa plece.incep sa strig ca nebuna:”nu,nuuuuuuuuuuuuuuuuuu,nu pleca te rog! mai stai,nu intelegi cata nevoie am de tine acum?”de ce?stiam ca nu avea cum sa dureze.era prea frumos…dar..dar stai.sta.mai sta.nu pleaca.am. inceput sa plang. m-a auzit.mi-am pus capul in maini si am stat asa in timp ce razele lui ma incalzeau.dar calura devenea din ce in ce mai scazuta…avea sa plece.si incetul cu incetul caldura razelor m-a parasit de tot.a plecat…o adiere usoara mi-a adus la ureche cuvintele:”nu te voi uita.ma vei avea mereu langa tine.voi fi al tau prieten pentru eternitate.”eram buimaca.in cap imi rasunau cuvintele spuse de el.mi-a luat cateva minute sa imi revin.am realizat ca el mi-a daruit cel mai frumos moment din viata mea.o ultima privire in locul unde l-am vazut ultima data si am inceput sa plang din nou.nu mai era acolo.dar stiam ca am sa il vad si maine si poimaine si in restul zilelor pana la sfarsitul meu..dar niciodata nu il voi mai vedea asa cum l-am vazut azi.am avut nevoie de el si el mi s-a oferit pur si simplu ca umar de sprijin.cu cuvintele lui inca in minte pasi de abia mi urnesc si plec.”pa prieten drag.”