la 5 ani viata este frumoasa si pamantul e cel mai mare teren de joaca.

pamantul crapat si sec este "gazda" cepei,care unui copil de 5 ani pe nume criss ii pare mult prea multa.
vreau sa va spun cat de bine e sa vorbesti cu un copil de 5 ani despre frumusetea naturii.l-am intrebat prima oara ce crede despre mirifiul peisaj la care eram spectatoorii.o coliba mica si darapanata,niste gaini piredute-n ceapa mare si niste copacii mari si batrani.atat.a spus,citez:"e frumos si vechi.cred ca ceapa asta e la fel de batrana ca bunica"si apoi a inceput sa rada.ce-i placea cel mai mult de acolo era cea mai inalta ceapa.ciudat,nu?curioasa ce parere ar avea despre o gramda mare de lemne l-am intreb.si a raspuns.sincer si bucuros de discutie a zis:"cred ca sunt cam inutile,i-am zis bunicii dar nu vrea sa le arunce".vacuta din vecini reprezinta cea mai "tare" "atractie turistica".
un copil de 5 ani poate face viata foarte simpla,mic si incoent,neinformat despre viata,iti raspunde usor si repede la toate intrebarile.fara doi dinti si cu un mic nasuc plin de muci rade atunci cand zici verbul a utiliza pentru ca nu stie ce inseamna,dar stie cat fac 5+7(deoarece eu l-am invatat).
jocul lui preferat,atunci cand este la bunici,este sa enerveze closca si sa fugareasca puii.stie toate desenele de pe minimax si ii parerau ca nu se prinde si cartoon network.
aici,intr-o curte taraneasca,din stanilesti,doi bunicii munciti iubesc un pui de om neastamparat.a fost frumos.punct.












strwŢ

firav

ceva ce avem,dar nu pretuim asa cum trebuie.viata.un segment din Univers,ce trebuie sa-l parcurgem.cand un om,un suflet,o entitate,o mentalitate se stinge,cei apropiati sunt cuprinsi de neputinta vietii si durere,durere ca omul pe care l-au iubit s-a pierdut in infinitul amintirilor.inutil.niciodata,cat timp vom fi vii si inima va batea in ritmul ei de nesfarsit,nu vom stii defapt ce se intampla cu noi atunci cand viata ne paraseste.desi pierzi cu cineva te multumesti cu faptul ca nu va mai trebui sa se chinuie sa dezluseasca viata asta frumoasa dar cruda.totii suntem meschini si avem un graunte de rautate desi nu vrem sa recunoastem.tot ce ramane din oameni odata iubitii,sunt amintiri fantomatice,niste poze ce nu spun nimic si un mormant unde se afla oasele putrezite ale omului grasut si amuzant cu ochelari pe care l-ai iubit.e greu...sa privesti un pamant sub care se afla ramasitele unui om pe care l-ai iubit.plans e mormantul,desi orice e inutil caci nimic nu il va mai aduce inapoi.punct.











STRWŢ

fericiti

dimineata*
m-am sculat cu mana ta in parul ciufulut de dimineata.era calda.eram incolaciti.a fost o noapte grea.sa orprit caldura.ness dormea si el pe patura lasata pe jos.aproape ca sforaia.pe varfuri ma scol si ma duc sa fac cafeaua.mirosul puternic te-a trezit.ai venit si mai luat in brate.buzele calde mi-au atins pielea palida.si acum dupa atata timp tot ma topesc atunci cand ma saruti.bem din aceasi ceasca.apoi fiecare o apuca pe drumul lui.
pranz*
telefonul suna.nimeni altul decat el.cum raspund imi spuij ca ma iubesti.zambesc.si eu te iubesc.ne ciondanim putin pe tema ca un baton nesqiuk e mai bun ca batomul rom(preferatul tau).bineinteles mai lasat sa castig.e timpul sa te imtorci la lucru si eu la fel.mai imi spui odata te iubesc.zambesc si raspund si eu:si eu si mai mult.
seara*
cum ma vezi lasi punga cu pizza mea preferata si ma imbratisezi.totul se destrama.nu mai sunt cu picioarele pe pamant.ma simt vrajita de iubrea ta.ai acelasi efect mereu aspura mea.de extaz.ma saruti si apoi imi spui de pizza,de parca nu mi-am dat seama deja dupa miros.
noaptea*
am adormit pe tine si tu stii ce sa faci ca sa nu ma trezesti:ma mangai pe par.somnul e mai puternikc.adormim impreuna din nou incolaciti asteptand o noua zi.te iubesc pentru ca mi-ai dat o sansa sa-ti arat ca te iubesc.si iti mukltumesc si pentru ca ti-ai dat tie o sansa la fericire.te iubesc




STRW

ganduri.idei.sentimente.

e ciudat.totul pare o rutina infinita.amuzant,nu-i asa?ne traim vietile apoi dupa ce stim ca am realizat ceva pentru copii nostri,plecam,plecam undeva doar cu sufletul.e greu de explicat ce simt.imi doresc sa nu mor niciodata dar sunt egoista.viata e frumoasa atat cat e.nici nu stii cata frumusete poate "emana" o singura fruza.da!o simpla frunza.atat de firava si verde,verde,o culoare care-mi umple plamanul cu viata de cate ori o vad.viata e ca un betisor parfumat,ii dai foc si el mocnit dar elegant,arde pana se sfarseste.daca niciodata nu te-ai gadit sau reflectat asupra vietii,nu ai cum sa intelegi ce incerc eu sa spun.viata e frumoasa dar firava,daca faci mai multi pasii gresiti mori,dispari.totul e doar o fatada.te superi ca nu iti iau ai tai un ipod sau ca nu te lasa in club sau ca nu te lasa sa iti faci un pierce.sunt doar lucruri superficiale menite sa umple golul in care defapt noi am fi trebuit sa incercam sa dezlusim adavaratul sens al vietii.sunt atatea lucrurii de care noi chiar nu avem nevoie.dar noi nu realizam.trecem prin viata asta ca un puf de papadie.punct. STRW

dragostea unui copil prost.

poate imi e si mie greu,de cate ori te privesc in ochii aia straini ce ascund atatea...incerc sa dezlusesc durerea din ei,dar e mult prea greu.stii cum sa blochezi tot ce ochii arata,ei fiind veriga slaba al sufletului tau "neputincios".poate odata cand vei avea nevoie de cineva,poate o fetita mica si prostanaca va fi acolo..sa-ti mangaie parul si sa-ti daruiasca prin miscarile ei toata dragostea ce ar fi vrut sa ti-o ofere.uite ca un copil mic si prost te priveste in fiecare zi de parca ar vrea cu fiecare privire sa ia cate o parte din tine,si sa faca un puzzle numai pentru ea.uite vezi tu,cititorule,nu intelegi nimic sau poate ceva:franturii din dragostea mea.sau poate crezi ca eu sunt doar o mica fata-dragostita.dar nu e asa.am nevoie de el ca sa respir.imagine lui din capul meu imi apare de fiecare data cand clipesc si ma gandesc cat de frumos poate fi cand zambeste,dar problema mea este ca nu-mi zambeste mie,ii zimbeste ei.ma bucur ca e fericit,dar chestia e ca atunci cand are inima lui mica farmata eu sufar cat el si eu la un loc.nu stiu de ce trebuie sa sufar pentru un baiat prea roscat.e doar un suflet de copil,dar care incearca sa fie alticineva pentru a fi placut,dar calcat in picioare in acelasi timp de persoana pe care o iubeste el.eu nu stiu ce sa cred....sunt doar un prost suflet romantic care sa indragostit de persoana gresita.am o mentalitatea putin cam complicata.sunt o ciudata.dar stiu ca cineva ca stiks o sa ma iubesca pana cand o sa fiu in baston in parc pe o banca dand de manacre la porumbei.ea o sa-mi ofere atata iubire cat e nevoie sa nu sufar prea mult pentru el.ea e prietena mea grasuta care ar sari si-n foc pentru mine.stiu ca ar face asta.si vreau sa stie ca o iubesc atat de mult incat nu exista un obiect sau o distanta suficient de mare care sa-mi arate sentimentul de dragoste neconditionata fata de ea.ei doi au reusit sa devina doua personaje principale din piesa pe care trebuie sa o termin.dar oricum sansele sunt nule.el macar sa fie fericit caci eu in spatele lui o sa ma hranesc cu putina dragoste scapata din drumul ei catre ea.va iubesc.